Demult nu am mai deschis pagina şi nu am actualizat-o…
Un dor de tine
m-a cuprins si mă sufocă neputinţa în tot ce se întâmplă… au trecut anii atât
de repede încât fiecare zi mi s-a înfipt în inimă cu durere nedorită iar neacceptarea realităţii mă doboară încet
.
Nu pot, durerea
şi nedreptatea care mă mănâncă nu-mi dau voie să încerc… frica că o să te uit,
e prea mare… Glasul tău încă e viu ... undeva departe în capul meu şi nu te
lasă…
Iarna e anotimpul
care îmi plăcea şi l-ai făcut să îl urăsc pentru că îmi aminteşte de tot ce s-a
întâmplat în acel an care într-o clipă mi-a spulberat viitorul alături de tine…
De atunci n-am
auzit laudă cu vocea ta pentru reuşitele
şcolare şi nici cele universitare. N-ai venit la primul meu spectacol şi altele
care au urmat… nu ai fost si n-o să fii şi asta doare cel mai tare… Altele nu
te apreciază şi prea puţin ştiu să-şi exprime dragostea, dar eu , eu te vreau
aici cu mine… să îţi spun ca te iubesc…
Pentru că te iubesc mai mult decât orice, rănesc şi sunt rănită…
