dor şi iarăşi dor

Demult nu am mai deschis pagina şi nu am actualizat-o…

Un dor de tine m-a cuprins si mă sufocă neputinţa în tot ce se întâmplă… au trecut anii atât de repede încât fiecare zi mi s-a înfipt în inimă cu durere nedorită  iar neacceptarea realităţii mă doboară încet .

Nu pot, durerea şi nedreptatea care mă mănâncă nu-mi dau voie să încerc… frica că o să te uit, e prea mare… Glasul tău încă e viu ... undeva departe în capul meu şi nu te lasă…

Iarna e anotimpul care îmi plăcea şi l-ai făcut să îl urăsc pentru că îmi aminteşte de tot ce s-a întâmplat în acel an care într-o clipă mi-a spulberat viitorul alături de tine…

De atunci n-am auzit laudă cu vocea ta pentru  reuşitele şcolare şi nici cele universitare. N-ai venit la primul meu spectacol şi altele care au urmat… nu ai fost si n-o să fii şi asta doare cel mai tare… Altele nu te apreciază şi prea puţin ştiu să-şi exprime dragostea, dar eu , eu te vreau aici cu mine…  să îţi spun ca te iubesc… Pentru că te iubesc mai mult decât orice, rănesc şi sunt rănită…