duminică, 10 martie 2013

îmi pare rău...

Îmi pare rău, viața e o mare nedreptate și tot ce vrei să ai nu poți avea o veșnicie... eu am înțeles-o înaintea ta, sau tu înaintea mea... alaturi sunt de tine cu gândul... ași putea sa te alin... tu nu ai nevoie de alinare (ba ai) Oricum nicicând nu o vei arăta... să știi te înțeleg mai bine ca oricine... și nicicând nu voi fi alături de tine (fizic) sunt prea departe și ești prea altfel de a arăta că-ți pasă... plus că nu sunt eu cea indicată să-ți fiu alături (sau poate că sunt)... Totuși știu ce simți... cu o intensitate și mai mare decât crezi... poate înțelegi dar nu vrei să recunoști...

Oricum, mersi că ai citit alte gânduri neclare...

îmi pare rău, asta e viața, toți trecem prin ea, doar că unii mai devreme (eu) alții mai târziu (tu), alții nicicând (altul/alta)
la

4 comentarii:

  1. Anonim22:25:00

    Traim intr-un vis ce se numeste realitate ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ms Taniutza22:36:00

    si tot ce ne tine ... este visul

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim20:47:00

    Foarte corect, din aceasta cauza nu renuntam la alt vis, decit cel dorit de noi ! Ar trebuie sa intelegi ... sunt lucruri care nu permit sa vedem mai departe decit ne putem imagina - paradox !

    Nu poti visa la alt vis, altul decit iti doresti, in ciuda faptului ca cel mai bun vis e unul singur!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ms Taniutza22:58:00

    posibil... însă lipsa lui duce la o simplă existență pe pământ...

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)