O întrebare a cărui răspuns nu vreau să-l cunosc, dar mai sigur, nu vreau sa-l rostesc sau să-l recunosc... De ce? Pentru că sunt lașă cu mine, pot să-mi dau viața pentru alții, dar pentru mine nu am curajul să o fac... poate sună banal și naiv, dar acesta este purul adevăr despre sufletul meu plin de gânduri naive ... Când oare o sa-mi revin?
Deja un an și aproape jumătate (nu zic date concrete pentru că simt eu că cineva o să se uite chiorîș la mine) inima mea înnebunește iar eu încerc să o readuc la normal dar de fiecare dată circumstanțele și credința mea în coincidențe nu mă lasă... Mă amăgesc că mi-a trecut... el este hemofilia din sânge cum a început să sângereze se va scurge până nu voi mai putea să stau în picioare... Mi-a provocat rana și a uitat ce boală a provocat... Încă n-am găsit medicamentul potrivit... le-am încercat pe toate... poezia, filmul, proza, cititul, cântatul... și aștept ... dar nimeni nu a încercat să tină mai apăsat pe rană ca să-mi treacă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu