Teren de joaca- batjocora

terenul nostru

De când am devenit mămică mă gândesc mai tot timpul cand ies la plimbare unde ne oprim să ne jucăm. Acest gând îl am de când a început piciul meu să meargă şi se intensifică de fiecare dată când afară se încălzeşte.
Acum, unde locuim e casă te tip nou şi mare a fost bucuria, (nu pe mult timp) când administratorul blocului a zis că a transmis proiect de a se instala un teren de joaca chiar în faţa blocului că cel de pe timpul sovietic i-au rămas doar şchelele... Am votat, am implorat toţi rude, cunoscuţi din Chişinău să voteze... Astfel am trecut... URAAAA se gândeau cei din jur...
Trecea timpul şi când colo, vreo doua blocuri mai la deal, se iveşte brigada de lucru şi după cele aduse se vedea că o să fie un teren bun pentru copii...
Zic, în sinea mea, a nostru cred că n-o să fie mai rău. parcă am gândit-o in ceas râu
Ap' iaca e mai rău...
După un timp a apărut şi la noi  brigada, deşi cu prea puţine accesorii pentru teren. Au instalat ce au avut şi au plecat. Gândeam noi cred că vor reveni după ce se întăreşte betonul, pentru instalarea următoarei părţi.
Ştiţi, nici până în ziua de azi nu au venit.

primul teren

Acest teren, aşi zice că e chiar riscant... Un copil coboară de pe topogan şi dac-o i-a la dreapta, atunci primeşte fie un genunchi, fie un picior  drept în frunte... Să zicem că închidem  ochii la asta şi vom fi noi mamele mai atente cu picii şi îi vom ghida pe calea cea dreapta... Dar nici  scaune nu merităm?
Furia mea a fost şi mai mare când am vazut ca în apropierea primului se instalează o frumuseţe de teren de joacă... chiar şi eu m-aş juca de aşi fi de vârsta potrivită.
Când s-a început campania electorala pentru primaăria Chişinău şi câtă lăudătură făcea Ion Ceban în privinţa terenurilor de joacă... ap' mă apuca ... nici nu am cuvinte.. şi acum scriind mă înfurii..
Mi-am pus în gând acest articol şi zic îl scriu la sigur, şi vă rog dragii mei să îl distribiţi că poate ajunge pe la ochii lui domn Primar...
Ce crede administraţia acestui oraş, că dacă în împrejurimi sunt cladiri de tip cămin, copii nu merită un teren de joacă acatării? Daca nu avem prin regiune vreun deputat sau alt funţionar public cu nasul pe sus, scuzaţi cu funcţii sus puse, noi poporul de rând nu merităm?

cel care m-a înfuriat

Au să zică Dar v-am făcut drumurile... Aha! L-au făcut la celorlaţi de prin prejur da pe cel din faţa casei l-au ocolit. Serios... au reparat drumurile în ograzi şi e frumos doar o porţiune de vreo 100 m +- au cârpit-o
   Eh, nu am vrut eu să revin la blogul meu cu aşa temă... dar ce să-i faci? Toţi creştem şi nici nu observăm cum se schimbă priorităţile..
  Am scris despre aceasta situaţie pentru că nu ştiu unde să mă adresez. Nu sunt la curent cu toată birocraţia din Chişinău...

Aşa e viaţa in Chişinău, e greu dar n-ai încotro, trăieşt şi speri că această conducere se va uita şi la oamenii de  rând care îi rabdă... Fiţi siguri că e pâna la următoarele alegeri. Sunt sigură că următoarea alegere va fi una potrivită, pentru că îmi permit să fiu optimistă
Aveţi grijă de cei dragi pentru că ei sunt speranţa, şi binele din suflet :*