Priveam la el şi mi-am amintit de toate momentele cu el. Dragostea pe care mi-o arată prin ochii lui sinceri şi prin zâmbetul cu gropiţe în obrajori ... mă topeşte. El a ales ca noi să-i fim părinţi şi sper din tot sufletul că vom face faţă la această nouă provocare.
Da, dragi cititori de la ultima postare multe s-au întâmplat, însă cel mai frumos eveniment este acel de a deveni mamă.Îmi cunosc copilul mai mult decât tatăl lui cu 9 luni. Luni care au trecut prea repede cu senzaţii nemaipomenite, de lacrimi la prima dată când am auzit cum îi bate inima, de ghionturi la miez de noapte care te trezesc din somn şi multe alte sentimente pe care le-am trăit şi care sper să le mai repet.
Nu credeam că o să pot să mă trezesc noaptea de câteva ori pentru al hrani, că o să-mi fie suficient doar câteva ore de somn şi multe alte nuanţe legate de alăptare. Însă dragostea faţă de acest pui de om e aşa de mare că mi-i frică să nu exagerez .
Azi când îmi beam cafeau şi priveam pe geam, îmi curgeau lacrimi pentru că una din bunici nu-i este alături, nu-l ţine în braţe, nu-i vorbeşte , nu-l alintă şi nu-i aude gângureala.
Acum stă în braţe şi mă gândesc cât de minunat e să fii mamă. Sentiment unic pe care îl doresc fiecărei femei...
P.S Mulţumesc Nadejdei Bilsagaev care a făcut nişte poze frumoase în primile zile de viaţă şi astfel a oprit timpul pentru noi prin fotografie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu