Atâția ani văd chipu-ți trist
Privirea-ngândurată
De-atâta timp n-ai nici un vis
și fruntea-i încruntată
Culorile ți s-au pierdut
și haina-i învechită
Iar glasul se preface-n plâns…
de zâmbet ești lipsită..
De-atâta timp eu tot te chem…
Departe ești de lume
adorm, dar în gând sper:
,,cândva mă vei striga pe nume”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu