Nu de multe ori gândurile mele sunt pline de ceva unic si fără precedent... Am gânduri ce de multe ori atunci când le scriu și le recitesc, mă întreb, oare să fi scris eu aceste rânduri?
Am vizionat un film extraordinar, un film ce nu-ți dă pace mult timp după vizionare... Trecutul, prezentul și viitorul... și între acestea suntem noi - oamenii...
Cine suntem noi, niște indivizi ce cred că au dreptul să aleagă pentru unul slab... Cel mai puternic supraviețuiește... pe naiba... cine cunoaște supraviețuiește... Cine sunt eu să decid pentru tine, și cine ești tu să decizi pentru mine... Fiecare își are propriul destin în față... doar că un singur moment nu-l putem schimba: sistemul și setea... Acestea fac parte din noi și dacă ai voință și înțelepciune, sau le eviți sau le ascunzi undeva în indiferență...
Pentru a înțelege cât de cât ceea ce scriu eu, este necesar să privești acest fim .
Cred că sistemul este unul din micile cadouri ale Pandorei care nu au fost puse înapoi în cutia ei. Sau poate a fost creat cu bune intenții și a nimerit în mâini străine a unei minți mânate de setea de a supune și de a transmite iluzia libertății în rândurile celor supuși și fără voință...
Ciudat, dar simt liniște în suflet când privesc la furtuna de afară... Furtună ce nu dă pace unei minți naive... Din toate lucrurile de pe pământul care credem că e al nostru, avem cel mai frumos sentiment - iubirea... dacă e să ne gândim, totul se reduce la ea... Doar că fiecare monedă are două părți... Iar setea nebună din sufletul unui nebun ne va duce la pieire... și vom pierde tot ce a fost al nostru... Speranța și credința ne va salva de la un poșibil sfârșit... ce va însemna un nou început în altă lume, în alt timp, în altă galaxie...
Cu gândul la mai bine...
vineri, 24 mai 2013
duminică, 5 mai 2013
Un gând în libertate
Deja am acumulat câteva ciorne pe care nu le pot finisa, gânduri ce cred că încă nu sunt gata să iasă la iveală... Posibil sunt neordinară, puțin (prea mult) naivă... dar totuși cred că într-o zi naivitatea mea va fi apreciată...
Am întrebat și nu o dată pe alții ce cred despre mine, și sunt sigură că mi-au răspuns nu chiar cinstit... La facultate fetele (pt ca 3-4 băieții foarte rar vizitau fac.) ziceau că fără mine nu e vesel... cred că încep să mă laud... și asta voi face pentru că restul rămâne pentru mine :D înțeleg multe și uneori mă prefac că nu înțeleg pentru că știu că uneori inteligența, sâ-i zic așa, înfricoșează....chiar dacă vorbesc mult, știu foarte bine să ascult... la munca vorbesc și mai mult, și încă nu m-am săturat :D
Cu toate acestea îmi place să ajut oamenii, uneori mă supăr pentru că nu pot refuza să ajut pe cineva, undeva citesem că numele meu este asociat cu altruismul... care mă caracterizează... Oricum, nu cred că aceasta e o calitate rea... Adevărul e că vreau să mă schimb, să înțeleg mai bine pe cei din jur, vreau să știu că începutul unei acțiuni nu va duce la eșec... deși eu tot timpul dau cu carul în gard... după care mă uit ca nu cumva să mă fi văzut cineva... și repede înainte pe drum bun...
Poate gândurile mele nu sunt chiar atât de neînsemnate, știu că sunt ale mele și nu sunt impuse iar asta mă face să-mi placă de mine... Pot fi încăpăținată atunci când știu că am dreptate... Nu te supăra dacă nu ți-am cerut iertare pentru vreo gafă... O dată am cerut iertare cu adevărat (dacă sincer nici atunci din suflet)... Asta sunt eu, greșesc, îmi recunosc, dar nu o cer...
Sunt multe lucruri pe care poate veți crede că le voi spune, dar nu, eu le păstrez pentru că ce gândesc sperie lumea, ce gândesc sperie și un copil și un adult... nu și pe mine...
Sunt liberă și asta mă face fericită... interesant cum voi gândi când libertatea îmi va fi limitată... Nu vreau să mă gândesc la asta, pentu că libertatea mea s-a mărit cu încă un pas...timpul trece și libertatea mă inundă...inspirația a plecat, dumnezeu știe unde, și eu lenevesc cu gândul la nimic...
Am întrebat și nu o dată pe alții ce cred despre mine, și sunt sigură că mi-au răspuns nu chiar cinstit... La facultate fetele (pt ca 3-4 băieții foarte rar vizitau fac.) ziceau că fără mine nu e vesel... cred că încep să mă laud... și asta voi face pentru că restul rămâne pentru mine :D înțeleg multe și uneori mă prefac că nu înțeleg pentru că știu că uneori inteligența, sâ-i zic așa, înfricoșează....chiar dacă vorbesc mult, știu foarte bine să ascult... la munca vorbesc și mai mult, și încă nu m-am săturat :D
Cu toate acestea îmi place să ajut oamenii, uneori mă supăr pentru că nu pot refuza să ajut pe cineva, undeva citesem că numele meu este asociat cu altruismul... care mă caracterizează... Oricum, nu cred că aceasta e o calitate rea... Adevărul e că vreau să mă schimb, să înțeleg mai bine pe cei din jur, vreau să știu că începutul unei acțiuni nu va duce la eșec... deși eu tot timpul dau cu carul în gard... după care mă uit ca nu cumva să mă fi văzut cineva... și repede înainte pe drum bun...
Poate gândurile mele nu sunt chiar atât de neînsemnate, știu că sunt ale mele și nu sunt impuse iar asta mă face să-mi placă de mine... Pot fi încăpăținată atunci când știu că am dreptate... Nu te supăra dacă nu ți-am cerut iertare pentru vreo gafă... O dată am cerut iertare cu adevărat (dacă sincer nici atunci din suflet)... Asta sunt eu, greșesc, îmi recunosc, dar nu o cer...
Sunt multe lucruri pe care poate veți crede că le voi spune, dar nu, eu le păstrez pentru că ce gândesc sperie lumea, ce gândesc sperie și un copil și un adult... nu și pe mine...
Sunt liberă și asta mă face fericită... interesant cum voi gândi când libertatea îmi va fi limitată... Nu vreau să mă gândesc la asta, pentu că libertatea mea s-a mărit cu încă un pas...timpul trece și libertatea mă inundă...inspirația a plecat, dumnezeu știe unde, și eu lenevesc cu gândul la nimic...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)