Un gând în furtună...

       Nu de multe ori gândurile mele sunt pline de ceva unic si fără precedent... Am gânduri ce de multe ori atunci când le scriu și le recitesc, mă întreb, oare să fi scris eu aceste rânduri?

     Am vizionat un film extraordinar, un film ce nu-ți dă pace mult timp după vizionare... Trecutul, prezentul și viitorul... și între acestea suntem noi - oamenii...
      Cine suntem noi, niște indivizi ce cred că au dreptul să aleagă pentru unul slab... Cel mai puternic supraviețuiește... pe naiba... cine cunoaște supraviețuiește... Cine sunt eu să decid pentru tine, și cine ești tu să decizi pentru mine... Fiecare își are propriul destin în față... doar că un singur moment nu-l putem schimba: sistemul și setea... Acestea fac parte din noi și dacă ai voință și înțelepciune, sau le eviți sau le ascunzi undeva în indiferență...
       Pentru a înțelege cât de cât ceea ce scriu eu, este necesar să privești acest fim .
       Cred că sistemul este unul din micile cadouri ale Pandorei care nu au fost puse înapoi în cutia ei. Sau poate a fost creat cu bune intenții și a nimerit în mâini străine a unei minți mânate de setea de a supune și de a transmite iluzia libertății în rândurile celor supuși și fără voință...
      Ciudat, dar simt liniște în suflet când privesc la furtuna de afară... Furtună ce nu dă pace unei minți naive... Din toate lucrurile de pe pământul care credem că e al nostru, avem cel mai frumos sentiment - iubirea... dacă e să ne gândim, totul se reduce la ea... Doar că fiecare monedă are două părți... Iar setea nebună din sufletul unui nebun ne va duce la pieire... și vom pierde tot ce a fost al nostru... Speranța și credința ne va salva de la un poșibil sfârșit... ce va însemna un nou început în altă lume, în alt timp, în altă galaxie...

Cu gândul la mai bine...