au trecut 2 ani...

       Astazi s-au implinit 2 ani de când un om mi-a furat sufletul împreuna cu tot ce am mai bun... de atunci joc teatru... sunt fericită, îmi place tot ce vad, sunt deacord cu toți, sunt amabilă... si asta pentru ca să îmi tot puna întrebări la care nu vvoi putea răspunde sincer...
      Încerc să trăiesc... să exist și să știu că e fericit, că totul e trecător, că înt-o zi, posibil la bătrînețe citind un ziar, sau peste vreo 20 de ani când mă va vedea pe stradă, își va aminti ca eu am putut fi iubita lui, iubirea lui, ași fi putut fi existența lui, dar nu a fost să fie... sau eu tânără și naivă nu am înțeles ce vrea, sau el nerăbdător și matur nu a încercat să mă înțeleagă... Cert este că ceva n-a mers.
     Am încercat să mă mint că este un alt ins care trece prin viața mea, la fel ca ceilalți pe care i-am întâlnit... doar că el prea mult timp se află în inima mea care foarte repede bate când , rar dar, întâmplător îl vede vorbind la telefon pe stradă... durere și fericire... două sentimente ce îmi înăbușă sufletul la amintirea unei plimbări în parc...
     Ciudat, dar neg faptul că nu mai simt ceva... Inima-mi e de gheață și nimeni încă n-a reușit să o topească...
     e trist, cu doi ani în urmă la această oră ploua frumos iar apusul era fermecător...