joi, 14 noiembrie 2013

nebunia mea o văd în ochii lui

     S-a trezit dimineața și a simțit că-i fericită, nu știa de unde atâtea sentimente într-o singură privire spre fereastră. Soarele i-a sărutat obrajii obosiți de zilele nedormite... prea multe de făcut și încă nu le-a terminat...
     A trecut atâta timp încât nu credea că va fi și ea fericită... Ieri l-a întâlnit întâmplător pe stradă, i-a zâmbit, de ceva timp își adună curajul să-l privească, intens, așa încât el să vrea să se oprească și s-o întrebe banal, cât e ora... Azi simte din tot sufletul că el îi va vorbi... Azi uită de tot și crede în minune...

       A trecut mult timp de atunci, acum ea îl privește în fiecare seara la intrarea din parc, și iarăși zărește nebunia ce o căuta, acea nebunie ce-a găsit-o în ochii lui, a găsit acea liniște ce doar el i-o poate oferi... Lumea pentru ea s-a oprit în loc și-i privește dragostea ce înflorește și ce luminează în jurul lor... Nu există nimic mai stabil ca sentimentele pe care ea le simte atunci când el o sărută...  nu există nimic în lume ce i-ar putea umbri fericire, nici norii nu îndrăznesc să se adune, nici vântul nu-i mai sărută ochii, au înțeles că ea e fericită... și acum veghează asupra fericirii lor ... Nu în zadar i-au fost așteptările...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu