inimă de gheață...

De mult timp mă întreb când a început... Când am devenit nemiloasă cu mine însămi și cu cei din jur... cu cei străini...

Am devenit așa din cauza unui bărbat care se gândea doar la instincte, care dorința de a fi puternic a devenit boală... care a furat feminitatea unui viitor... Atunci a apărut și mi te-a furat... Mi-a furat primul și cel mai frumos înger de pe pământ... dacă ați înțeles bine, dacă nu, întrebați.

Mai mult ca sigur că într-o noapte de iarnă am șimțit primul fior de răceală în inima mea...   Am încercat să ascund asta de mine ... Am sesizat că răceala din inimă a trecut în glas. Dorința de a fi puternică îmi răcea privirea... Prea des am auzit fraze precum „Ce privești așa  la mine, nu ți-am făcut nimic” Poate personal nu mi-a făcut nimic persoana în cauză, dar faptul că era gen masculin, mă enerva, mă înfuria... Mai târziu am înțeles. Toate astea pentru că ei văd în femeie doar obiect sexual.
   Într-o zi am zis, de ce să nu încerc să simpatizez mai mult decâ de obicei, poate va fi bine... Chiar am simțit un fior în tot corpul, am simțit viteza cu care se urca la inimă. Simțeam bătaia inimii - auzeam cântecul ei...
Motivele care m-au făcut să îngheț a fost atât timpul cât și distanța care nu au fost de partea mea... Eu am fost un simplu trecător în viața care putea fi a mea...
    Am suferit, pentru că așa am vrut eu, pentru că așa simțeam că am și eu sentumente, simțeam că exist.
Am înghețat.
      încerc să mă conving că nu-i așa, dar inima mea e de gheață, am crezut că e doar imaginația mea, că asta e ce vreau să știu, ce vreau să fiu...

încercând să o topesc... se răcește și mai tare...

înainte și după

înainte:

după:

prima mea experiență cu ghipsul :)

Simt cum trece timpul iar stau în loc...

Mereu îmi sta gândul la ceva... tot timpul mă pierd în gânduri, în mulțime... dacă privirea mi-e fixă, atunci să știtți că eu sunt în altă parte, în lumea, unde totul este conform planului meu... Poate sunt o nebună, cred că mulți pot gândi așa despre mine... sunt de acord doar 20%. Am avut momente în viață când lumea se uita la mine ca la o nebună, de fapt, nebuni erau ei, pentru că dacă ai fi un om citit nu te-ai uita ca la o smintită la o domnișoară care s-a oprit din mers peentru a-și scrie un vers...  saau care are ochii înlăcrimați și înmărmuriți pentru a văzut o fantomă din trecutul ei...

În astfel de momente simt cum totul trece pe alături, eu parcă ași fi o piesă de decor. Am senzația că undeva am greșit, că undeva am scăpat ceva, am uitat ceva dar nu știu unde... iar acum ca un om dezorientat mă mișc în rutină... De fapt tot timpul încerc să fac ceva neobișnuit... dar uneori stau... nu fac nimic, deși știu că trebuie să ajung unndeva la timp, trebuie să ajut pe cineva... încep să obosesc... e prea devreme îmi spune o voce... 

O groază de gânduri, și toate pline de neînțeles... Da! Asta-s eu...

week-end în Ghindești

M-am cerut și m-au primit în ospeție o familie foarte gospodărească. Familia Munteanu din orășelul Ghindești a fost gazda mea în acest week-end. Diana (fiica familiei sus mentionate și prietena mea) mi-a fost pernă în autobuz și ghid pe străzile orașului. Am ajuns noi vineri seara la intrarea în sat (strada cntrală,Stefan cel Mare :) ) Drumul lung, precis are vreo 2 km. , Diana pe întuneric îmi povestea ce are acest sat. Am trecut pe lângă școală, de fapt am sărit gardul pentru că nevoile personale ne chemau să facem un popas :D hi-hi-hi și ha-ha-ha. Lângă școală se află și casa unui profesor... Am impresia că nu există școală in sat fără ca vre-un prof să nu-și aibă casa lângă scoală :D
Ei, boon. Am văzut școală și mergem mai departe... s-a deschis fabrică de asfalt, centrul orașului nu-i chiar centru... a mirat faptul că are tocmai 2 primării :D una au zis că-i puțin :D

Am trecut pe lângă biserică, amitiri mi-au fost povestite legate de această clădire în reconstruție... am intrat în ogradă... of! da câini mulția are Diana :D are două pisici albe : Diana și Mișa, numai că pisica Diana e tot băiat. mai are Diana un motan, dar acela e tare miorlăit, te doare capul numai cum îl auzi :)
Sâmbătă a fost vesel... Dacă de mult timp n-am lucrat, aveam chef de lucru. Tatăl Dianei - Ion, n-a stat mult pe gânduri și a zis că ne ducem la tăiat popușoi :D Fericită că în sfârșit am să fac și eu ceva în toamna asta, ne-am urcat în mașină și ne-am dus pe deal... 10 rânduri pentru 4 oameni sănătoși, o nimica toată, gândeam eu la început... La jumate de rând deam obosisem, si mi s-a spart o beșică cu apă în palmă... matincă am pomenit toți sfinții... în gând, că sovistea nu-mi permitea în glas... Am răbdat, și tare mă mai rugam că cele 40 de rânduri care se aflau oleaca mai departe să fie tăiate de cineva care are vacă și-i trebuie șiocleje... Am terminat si ne-am apucat de fotografiat ...
Am avut noroc, nu erau popusoii, am strâns mere în schimb, pentru că era alături o livadă... am mâncat pâine cu mere si fericite împreună cu Diana am strâns o torbă :D cică asta trebuia s-o luam la Chișinău :D
Am venit acasă. am mâncat, am tachinat-o pe Diana, se „sobire” să se culce, cică îi este lene și nu vrea să ieșim în sat (ei, oraș cum zice lumea). Ne-am făcut toaleta de seară, ne-am machiat, ne-am gătit și am ieșit noi la o bere... pe drum am nțeles că nu va fi vesel... însă n-a fost să fie... În loc de bere am băut Festival și ne-am pornit la discotecă... Ah, da, uitasem... băieții din Gindești parcă n-au mai văzut blonde... și am înteles de ce... Blondele îs defițit acolo :D
Normal că eu fiind străină m-au luat la intrebări, care mai de care,  am întîlnit prieteni de-ai Dianei și ne-am dus la discoteca  din satul vecin, mai pe scurt la 3 am venit acasă, unu o vrut să mă fure :D ei, da eu nu m-am lăsat furată :D Mama Dianei a zis că am să mă mărit în Ghindești... da eu știu că nu las Chișinăul... mai pe scurt a fost foarte vesel, peisajul din fața casei este extraordinar acum toamna, îmi inchipui cum va fi iarna...
Veselia nu s-a sfârșit aici, în drum spre Chișinău, am m-ai găsit un mire :D o zis că vrea să bea vin cu socru ( adică cu tata) of ce am mai rîs... m-am distrat ca niciodată...
Când am intrat în casă, Jonny îmi căuta inelul pe deget, am vrut să i-l arăt pe cel din mijloc dar m-am răzgândit :D
P.S Știu că-i lung, dar oricum, mersi că ați ajuns la capăt...:*