Mereu îmi sta gândul la ceva... tot timpul mă pierd în gânduri, în mulțime... dacă privirea mi-e fixă, atunci să știtți că eu sunt în altă parte, în lumea, unde totul este conform planului meu... Poate sunt o nebună, cred că mulți pot gândi așa despre mine... sunt de acord doar 20%. Am avut momente în viață când lumea se uita la mine ca la o nebună, de fapt, nebuni erau ei, pentru că dacă ai fi un om citit nu te-ai uita ca la o smintită la o domnișoară care s-a oprit din mers peentru a-și scrie un vers... saau care are ochii înlăcrimați și înmărmuriți pentru a văzut o fantomă din trecutul ei...
În astfel de momente simt cum totul trece pe alături, eu parcă ași fi o piesă de decor. Am senzația că undeva am greșit, că undeva am scăpat ceva, am uitat ceva dar nu știu unde... iar acum ca un om dezorientat mă mișc în rutină... De fapt tot timpul încerc să fac ceva neobișnuit... dar uneori stau... nu fac nimic, deși știu că trebuie să ajung unndeva la timp, trebuie să ajut pe cineva... încep să obosesc... e prea devreme îmi spune o voce...
O groază de gânduri, și toate pline de neînțeles... Da! Asta-s eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu