12 ani fără tine...

Urăsc bărbații în ziua de 19 decembrie mai mult ca în altă zi a anului, îi urăsc și de ziua mea. Dar azi îi urăsc mai mult ca niciodată, pentru că se conduc de instinctul primar și se comportă ca niște animale...
12 ani în urmă în această seară un asemenea animal mi-a luat cel mai frumos îngeraș pe care l-am văzut... Mama, cât mie dor de tine... Nici în vis nu te pot vedea... Ești vie doar în amintirile mele... însă mi-e frică că într-o zi amintirile-mi vor fi foarte vagi...
De câte ori am vrut să-ți spun ce mă doare, de câte ori am vrut să plâng în poala ta, de câte ori am vrut să-ți aud glasul, de câte ori am vrut să mă cerți... de câte ori...
Am încetat să mai plâng, am început să nu mă recunosc, am început să-mi imaginez lucruri care nu pot fi adevărate, vreau să cred că undeva într-un colț de lume trăiești și ești sănătoasă... dar astea toate sunt doar negațiile mele...

Atâtea mame întâlnesc, nici una nu-ți seamănă... dar totuși am întâlnit în transportul public o familie iar ea, avea ceva asemănător din mama, atât de asemănător încât dumneaei îi era frică să privească la mine, iar eu nu puteam să-mi iau privirea de la ea... Doamne, cât îmi lipsești... Privind-o lacrimile nu mi le-am putut stăpâni... aș vrea să te văd măcar o dată, în vis...
MAMĂ vino în visul meu...