E iarnă...

    De mult nu am împărţit cu voi gândurile încâlcite, ce încet încet am reuşit să le ţin doar pentru mine, şi nu ştiu de ce? Poate pentru că mie frică de posibilitatea de a-mi deochia fericirea. Pînă acum nu am scris prea vesel pentru că melancolia si tristeţea mi-au însoţit textele...

   Se uită pe fereastră şi vede cum fulgii mari acoperă pămîntul, a tot aşteptat aceşti fulgi şi stia, spera că într-o dimineaţă se va trezi şi-i va vede totul în alb, va ieşi afară şi va simţi cum aerul îi sărută obrajii... Acum totul este real, întorcîndu-se de la serviciu savurează fiecare inspiratie, fiecare moment din iarna anului ce-i va rămîne în memorie, asta simte ea... E fericită!