oare sunt egoistă?

Îmi place singurătatea doar pe o perioadă mai mică de timp. Nu-mi place să fiu singură atunci când știu că poate fi vesel... Ajung uneori și stau singură. La început nu mă deranjează, știu că e normal uneori să fiu  singură cu  mine, așa îmi mai limpezesc gândurile și analizez faptele și situațiile pe care le-am creat. Însă ajung la un moment când sufletul îmi devine atât de sensibil, atât de neajutorat și gol fără cineva alături... și ași suna pe cineva... pe sora să o invit la mine să mai stăm de vorba, dar are familia ei, trebuie să asiste la singurătatea altui suflet care acum e prioritar pentru ea pentru că el este centrul universului ei... nu mă pot supărat pe ea, asta e realitatea, și ași suna pe altcineva dar la un moment dat, îmi dau seama că deranjez pe oricine ași suna... toția au viețile lor, cu tot cu probleme, cu fericire, si tristeți... Am ajuns să stau singură, și poate e prea devreme să mă gândesc la așa ceva, poate nu trebuie să devin atât de pesimistă, eu, cea  care cel mai bine știe să viseze... Cred că am obosit de vise, cred că conștientizez că realizarea lor e imposibilă... Aștept un miracol care întârzie să apară. De un lucru sunt sigură, va veni... Dar acesta e alt subiect. Acum mă neliniștește singurătatea care e prea multă sau e îndeajuns... Doamne, am început a filozofa... eu care sunt blondă... Oare gângurile mele coincid cu vreo unuia din cititorii mei?
Mă gândesc numai la mine, oare egoismul care nu l-am sesizat mai devreme în mine, s-a trezit?

Dacă am greșit, iartă-mă!

    De două zile un suflețel ce mii drag, mi-a declarat că nu mai sunt om în fața lui... M-a durut, și mă doare... Nu înțeleg cu ce am greșit, tot încerc să-mi dau seama și nu pot ajunge la o concluzie... Poate am spus ceva ce a supărat-o, poate n-am făcut ce m-a rugat, poate am făcut ceva ce nu i-a plăcut... Nu stiu cu ce am greșit, chiar nu stiu.
    Poate uneori mai vorbesc și eu câte ceva care poate să rănească, dar o fac neintenționat... Oare acesta să fie motivul?
   Sunt și eu om, și dacă uneori nu înțeleg, explicați-mi pentru că nu sunt perfectă... Ajutor n-am refuzat. Deci sunt în curs de dezvoltare...
   IARTĂ-MĂ  de am greșit!
   Hai să fim ca altădată!
   Nu uita, ușor pot muri (ca om și personalitate)

P.S: ești prima persoană căreia îi cer iertare...
      Mieunică, e pentru tine.

 

mi-e dor, copilărie!

    De fiecare dată când îmi vizitez buneii, se trezește în mine o nostalgie a vremii când am fost o copilă fără griji și fericită... De curând am vizitat meleagurile copilăriei mele pline de peripeții... fiecare copac al uliței își are povestea sa, fiecare drum își are istoria sa și fiecare amintire îmi este scumpă...
   Tânjesc, da tânjesc după timpurile când alergam desculță pe ulița copilăriei mele, care acum mă privește ca pe o străină... are alți copii de crescut... totuși simt că îmi duce dorul... noi am fost cele mai dragi ei, pentru că noi am avut cei mai juliți genunchi din sat, pentru că noi eram cele mai frumoase (desigur sunt subiectivă :D) surori care și-au trăit cele mai frumoase clipe din viață... Peripețiile noastre le întrec pe ale lui Ion Creangă...

amintiri... le am mereu în inimă...

   

Impresii

    Nu demult m-am reîntors din Bulgaria, unde am participat la un festival international folcloric care a avut loc în capitala turistică Veliko Tarnovo.  Au fost pentru mine cele mai vesele si cele mai frumoase zile petrecute alături de prieteni și viitori prieteni... Peripeții, nopți albe și dimineți somnoroase.... si desigur party every night :D
    Mâncarea tradițională conține un condiment extrem de aromat, care irită stomacul în cazul în care nu ești obișnuit cu el. Eu, cea care nu are probleme cu mâncărurile sofisticate si condimentate, după patru zile am simțit disconfort și m-am simtit balonată vreo două zile...
    Grupul ce reprezenta Republica Moldova, împreună cu celelalte, au fost cazați la hotelul educațional turistic care se afla în parcul Ksilifor „Momina Kreposti”. Am avut parte de o întâlnire călduroase în frunte cu Milena – traducătoarea noastră.
    Am făcut cunoștință cu ceilalți participanti: Mexico, China Taipei, Rusia, Indonezia a venit mai târziu...
Am participat si la un alt festival care a avut loc in Razgrad, oraș situat la aproximativ 150km de Veliko Tarnovo. Acolo am fost cazați într-un hotel cu vreo 20 de etaje, unde am fost cazați la etajele 13 și 14 :D cineva facea glume zicând că ascensorul funcționează doar dimineața și seara :D Eu am urcat cele 14 etaje de două ori, asta pentru a arde din calorii si grăsimile acumulate in 5 zile :D
   
Următorul articol vă voi povesti despre una din cele mai frumoase zile petrecute în Bulgaria ;)

o zi bună!
 vă pup :*