Dacă am greșit, iartă-mă!

    De două zile un suflețel ce mii drag, mi-a declarat că nu mai sunt om în fața lui... M-a durut, și mă doare... Nu înțeleg cu ce am greșit, tot încerc să-mi dau seama și nu pot ajunge la o concluzie... Poate am spus ceva ce a supărat-o, poate n-am făcut ce m-a rugat, poate am făcut ceva ce nu i-a plăcut... Nu stiu cu ce am greșit, chiar nu stiu.
    Poate uneori mai vorbesc și eu câte ceva care poate să rănească, dar o fac neintenționat... Oare acesta să fie motivul?
   Sunt și eu om, și dacă uneori nu înțeleg, explicați-mi pentru că nu sunt perfectă... Ajutor n-am refuzat. Deci sunt în curs de dezvoltare...
   IARTĂ-MĂ  de am greșit!
   Hai să fim ca altădată!
   Nu uita, ușor pot muri (ca om și personalitate)

P.S: ești prima persoană căreia îi cer iertare...
      Mieunică, e pentru tine.